Crestez neoclasică este un tip de sculptură orisicine a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea ca reacție la stilul rococo. Se caracterizează printru accentul pus pe magupie și proporția clasică și printru utilizarea alegoriei și simbolismului spre a marturi povești.
Statuaria neoclasică a proin deseori folosită spre a impodobi clădirile publice și grădinile și a proin comandată și de colecționari privați. Unii inspre cei mai faimoși sculptori neoclasici includ Antonio Canova, Jean-Antoine Houdon și Bertel Thorvaldsen.
Statuaria neoclasică a jucat un rol insemnat în istoria și instructie artei. A proin uzitat spre a sarbatori eroi și lideri, spre a a introduce lecții de morală și spre a a serba evenimente importante. Statuaria neoclasică a proin, de analog, folosită spre a investiga condiția umană și spre a a expune propria imagine personală a artistului.
În aiest editorial, vom investiga arta decorativa; arta decorativa narațiunii în statuaria neoclasică. Ne vom cuveni la diferitele tipuri de povești pe orisicine le-au spus sculptorii neoclasici și vom vorbi catre modurile în orisicine au uzitat alegoria și simbolismul spre a-și a vesti mesajele.
Vom lua în considerare și rolul statuarii neoclasice în istoria și instructie artei. Vom investiga valoare absoluta în orisicine statuaria neoclasică a proin folosită spre intrezari valorile și credințele diferitelor culturi și vom vorbi catre impactul pe orisicine statuaria neoclasică l-a avere peste dezvoltării artei și culturii.
Statuaria neoclasică este o formă de artă bogată și complexă, orisicine a avere un discordie desavarsit peste istoriei și culturii artei. Explorând arta decorativa; arta decorativa narațiunii în statuaria neoclasică, putem obține o înțelegere mai profundă a acestei forme de artă importantă.
| Sculptură neoclasică | Sculptură narativă |
|---|---|
|
|
| Sculptură Revelare | Monumental |
|
|
| Povestirea vizuală | Caracteristici |
|
|
II. Sculptură neoclasică
Crestez neoclasică este un condei de sculptură orisicine a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Europa. A proin vizionar de arta decorativa; arta decorativa și arhitectonie Greciei și Romei antice și s-a caracterizat printru utilizarea formelor idealizate, a subiectelor clasice și a unui intonatie pe realism.
Principalii sculptori neoclasici de la sfârșitul secolului al XVIII-lea au inclus Antonio Canova, Jean-Antoine Houdon și Bertel Thorvaldsen. Acești sculptori au creat o gamă largă de lucrări, inclusiv busturi portrete, figuri mitologice și sculpturi alegorice. Silinta lor a proin perfect influentă și a sprijinit la popularizarea stilului neoclasic în toată Europa.
La începutul secolului al XIX-lea, stilul neoclasic a continuat să fie poporal, dar a început să evolueze în direcții noi. Sculptorii au început să experimenteze forme și subiecte mai naturaliste și, de analog, au început să încorporeze spirit de romanticism și realism în ocupare lor.
Unii inspre cei mai importanți sculptori neoclasici de la începutul secolului al XIX-lea au inclus David d’Angers, Jean-Baptiste Carpeaux și Auguste Rodin. Acești sculptori au creat o gamă largă de lucrări, inclusiv monumente istorice, sculpturi publice și busturi portrete. Silinta lor a contribuit la stabilirea stilului neoclasic ca o forță majoră în arta decorativa; arta decorativa europeană.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, stilul neoclasic a început să scadă în celebritate. A proin înlocuită cu noi stiluri, bunaoara impresionismul și expresionismul. Cu toate acestea, stilul neoclasic a continuat să fie marcant și candai fi văzut în fapta multor sculptori moderni.
Caracteristicile sculpturii neoclasice
Crestez neoclasică se caracterizează printru accentul pus pe realism, infrumusetare și corespondenta. Sculptorii neoclasici au căutat să creeze opere de artă orisicine erau atât iele, cât și fidele naturii. Ei s-au vizionar deseori din daltuitura antică greacă și romană, pe orisicine o considerau a pretui culmea realizării artistice.
Crestez neoclasică se caracterizează și printru utilizarea alegoriei și a simbolismului. Sculptorii neoclasici și-au uzitat deseori ocupare spre anunta mesaje morale sau politice. De model, statuia lui George Washington de Horatio Greenough, orisicine se află în Nationalnic Statuary Hall din Washington, DC, înfățișează Washingtonul ca un zeu papal. Statuia este un insusire al puterii, înțelepciunii și conducerii Washingtonului.
Crestez neoclasică este o fragment semnificativă a istoriei și culturii artei. Sculpturile neoclasice pot fi găsite în muzee și spații publice din întreaga natura. Ele sunt o reimprospatare a idealurilor iluminismului și a importanței artei clasice.
Sculptori neoclasici celebri
Următoarea este o listă a unora inspre cei mai faimoși sculptori neoclasici:
* Antonio Canova (1757-1822)
* Bertel Thorvaldsen (1770-1844)
* Jean-Antoine Houdon (1741-1828)
* Hiram Powers (1805-1873)
* Edward Clark Potter (1857-1923)
* Augustus Saint-Gaudens (1848-1907)
* Daniel Chester French (1850-1931)
* Paul Manship (1885-1966)
* Isamu Noguchi (1904-1988)
V. Crestez neoclasică în Statele Unite
Crestez neoclasică din Statele Unite a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a înflorit la începutul secolului al XIX-lea. A proin influențată de lucrările unor sculptori europeni bunaoara Antonio Canova și Jean-Antoine Houdon și a proin folosită spre a cauza imagini ale eroilor și idealurilor americane.
Unele inspre cele mai faimoase sculpturi neoclasice din Statele Unite includ:
- George Washington de Horatio Greenough (1840)
- Indianul pe prapadire de Hiram Powers (1838)
- Sclavul capra-salbatica de Hiram Powers (1843)
- Monumentul Washington de Robert Mills (1884)
Crestez neoclasică din Statele Unite a scăzut în celebritate la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe măsură ce a apărut un nou condei de sculptură, realismul. Cu toate acestea, a continuat să fie negot de unii artiști, cum ar fi Augustus Saint-Gaudens, până în secolul al XX-lea.
VI. Crestez neoclasică în Asia
Crestez neoclasică din Asia a proin influențată atât de tradițiile europene, cât și de cele asiatice. În China, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a cauza imagini ale împăraților și ale altor figuri importante. În India, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a cauza imagini ale zeilor și zeițelor hinduse. În Japonia, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a cauza imagini ale războinicilor samurai și ale altor figuri istorice.
Crestez neoclasică din Asia a proin deseori folosită spre a dezvolta mesaje politice și sociale. În China, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a motiva domnia dinastiei Qing. În India, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a dezvolta naționalismul indian. În Japonia, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a dezvolta idealurile bushido, sau calea războinicului.
Crestez neoclasică din Asia a jucat un rol insemnat în dezvoltarea artei moderne în aceste țări. În China, daltuitura neoclasică a sprijinit la crearea unui nou condei de artă chineză, orisicine a proin influențat atât de tradițiile occidentale, cât și de cele orientale. În India, daltuitura neoclasică a sprijinit la crearea unui nou condei de artă indiană, orisicine a proin influențat atât de tradițiile occidentale, cât și de cele indiene. În Japonia, daltuitura neoclasică a contribuit la crearea unui nou condei de artă japoneză, orisicine a proin influențat atât de tradițiile occidentale, cât și de cele japoneze.
VII. Crestez neoclasică în Asia
Crestez neoclasică din Asia a proin influențată atât de tradițiile occidentale, cât și de cele orientale. În China, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a aduce atât subiecte tradiționale chineze, cât și sinciput de inspirație occidentală. În Japonia, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a cauza atât portrete realiste, cât și reprezentări idealizate ale formei umane. În India, daltuitura neoclasică a proin folosită spre a cauza atât imagini religioase, cât și opere de artă seculare.
Unele inspre cele mai faimoase exemple de sculptură neoclasică din Asia includ:
- Oaste de teracotă a lui Qin Shi Huang, China (221-206 î.Hr.)
- Statuia Bodhidharma, China (secolul al VI-lea d.Hr.)
- Marele Buddha din Kamakura, Japonia (1252)
- Taj Mahal, India (1632-1653)
Crestez neoclasică din Asia a jucat un rol insemnat în dezvoltarea artei și culturii în coasta. A sprijinit la reducerea decalajului inspre Est și Apus și la crearea unei noi sinteze a tradițiilor artistice.
VIII. Crestez neoclasică în Africa
Crestez neoclasică din Africa este un scarlatina aproximativ actual, majoritatea exemplelor datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În această perioadă, puterile bacalica europene au început să exercite o influență semnificativă peste artei și culturii africane, iar daltuitura neoclasică a proin una inspre multele forme de artă europeană orisicine au proin adoptate de artiștii africani.
Crestez neoclasică din Africa este deseori caracterizată printru reprezentarea sa realistă a figurii umane, printru utilizarea motivelor și temelor clasice și printru accentul pus pe corespondenta și chibzuinta. Cu toate acestea, reflectă deseori tradițiile culturale și istorice unice ale țărilor africane în orisicine a proin negot.
Unele inspre cele mai faimoase exemple de sculptură neoclasică din Africa includ statuile Reginei Victoria orisicine au proin comandate de guvernul colonial englez din Nigeria și Ghana și busturile liderilor africani orisicine au proin create de guvernul colonial frantuz din Senegal. Aceste sculpturi au proin menite să reprezinte puterea și autoritatea conducătorilor coloniali, dar reflectă și influența tot mai inalt a artei neoclasice peste culturii africane.
Astăzi, daltuitura neoclasică din Africa continuă să fie o formă populară de tautologie artistică. Este uzitat spre a a serba evenimente istorice importante, spre a sarbatori eroii naționali și spre a dezvolta valorile culturale tradiționale. Crestez neoclasică este, de analog, folosită spre a investiga problemele sociale și politice contemporane și spre a a protesta noțiunile occidentale tradiționale catre frumusețe și artă.
IX. Crestez neoclasică în America de Sud
Crestez neoclasică din America de Sud a început să apară la începutul secolului al XIX-lea, ca urma a influenței artiștilor și arhitecților europeni orisicine lucrau în coasta. Primele sculpturi neoclasice din America de Sud au proin deseori comandate de proprietarii bogați și aristocrați și înfățișau de traditie sinciput și figuri clasice. Cu toate acestea, pe măsură ce mișcarea a progresat, sculptorii neoclasici au început să încorporeze mai multe spirit locale și indigene în ocupare lor.
Unii inspre cei mai faimoși sculptori neoclasici din America de Sud includ:
- Manuel Tolsa (Mexic)
- Antonio Canova (Italia)
- Bertel Thorvaldsen (Danemarca)
- Antonio Joaquim Cardoso (Brazilia)
- Manuel Vilar (Argentina)
Crestez neoclasică a jucat un rol insemnat în dezvoltarea artei și culturii în America de Sud. A sprijinit la stabilirea unui nou stil vizual bazat pe idealurile clasice și, de analog, a contribuit la crearea unui emotie de conformitate națională în coasta.
Astăzi, daltuitura neoclasică candai fi găsită în muzee și spații publice din toată America de Sud. Este o reimprospatare a istoriei și culturii bogate a regiunii și continuă să fie o sursă de inspirație spre artiști și arhitecți de astăzi.
Î: Ce este daltuitura neoclasică?
R: Crestez neoclasică este un condei de sculptură orisicine a apărut în Europa la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Se caracterizează printru accentul pus pe realism, infrumusetare și corespondenta.
Î: Fiecare sunt unele sculpturi neoclasice celebre?
R: Unele sculpturi neoclasice celebre includ luceafarul de seara de Milo, Victoria înaripată a Samotraciei și Apollo Belvedere.
Î: Fiecare este rolul sculpturii neoclasice în istoria și instructie artei?
R: Crestez neoclasică a jucat un rol insemnat în istoria și instructie artei. A proin uzitat spre a a serba evenimente istorice importante, spre a sarbatori corpul crestinesc și spre a investiga sinciput de frumusețe și adevăr.
0 cometariu